Cuvinte!

Sunt multe la care ma gandesc si nu stiu cu ce sa incep...cred ca o sa fie "o scrisoare" foarte haotica...fraze imbinate fara nici o logica intre ele...
Incep prin a spune ca imi pare rau ca s-a ajuns aici si nu imi dau seama cum am reusit...cred ca de vina este acea pauza sau lucrurile care ne-au tinut mintea si timpul ocupate...
As vrea sa fiu acum cu tine pe o bancuta, pe TNB, unde apusul, fumul de tigara si berea sa fie cele care fac acel cadru "PERFECT"...
Cum as putea sa te fac sa intelegi ca am stat in umbra din cauza bloggului si a faptului ca nu raspuneai la mesaje? Cum as putea sa te fac sa intelegi ca nu am avut nicio intentie in a o cuceri pe acea fata? Ca a venit la mine fara niciun gand de a fi impreuna sau a se intampla ceva intre noi? Cum as putea sa te fac sa intelegi ca imi placi, ca m-as urca acum in tren si as veni la tine sa facem noapte alba in Bucurestiul agitat? Sau ca mi-ar place la nebunie sa vad cum rasare soarele din mare, tinandu-te in brate?
Simt ca orice ti-as spune acum ai impresia ca sunt explicatii pentru a ma putea scuza de tot ce s-a intamplat!
Gandeste-te la un singur lucru...am promis ca voi sincera orice ar fi...

Make a wish!

Vineri 11 iunie 2010 (03:50)
Am vazut o stea cazatoare... I made a wish...
Oare se implineste dorinta daca stranuti dupa?

Cap ou pas cap?

LA MULTI ANI BABY!

Like I said!

Exact cum banuiam...a aparut cineva mult mai bun decat ea. Cineva care adora sa ma rasfete si sa aprecieze tot ce fac. Cineva care nu se satura sa ma tina in brate, care gateste cu mine si care a fost de la inceput de o sinceritate rara.
Imi e mila sa vad cum te atarani cu disperare de trecut si nu esti capabila sa traiesti prezentul,sa vad cum dai lectii de moralitate cand tu nu stii ce este asta, sa vorbesti de intelegere, de ceva reciproc, de respect cand nu ai idee cu ce "se mananca". E frumos sa vezi, in sfarsit, soarele si pe strasa ta!

Sa planga cerul pentru mine,
Caci mie mi-au secat norii sufletului;
Sa strige el numele tau,
Eu l-am rostit prea mult si...
Tot degeaba!

. . .

Nichita Stanescu-Imbratisare

Cand ne-am zarit, aerul dintre noi
si-a aruncat dintr-o data
imaginea copacilor, indiferenti si goi,
pe care-o lasa sa-l strabata.

Oh, ne-am zvarlit, strigandu-ne pe nume,
unul spre celalalt, si-atat de iute,
ca timpul se turti-ntre piepturile noastre,
si ora, lovita, se sparse-n minute.

As fi vrut sa te pastrez in brate
asa cum tin trupul copilariei, intrecut,
cu mortile-i nerepetate.
Si sa te-mbratisez cu coastele-as fi vrut.