Nichita Stanescu-Imbratisare

Cand ne-am zarit, aerul dintre noi
si-a aruncat dintr-o data
imaginea copacilor, indiferenti si goi,
pe care-o lasa sa-l strabata.

Oh, ne-am zvarlit, strigandu-ne pe nume,
unul spre celalalt, si-atat de iute,
ca timpul se turti-ntre piepturile noastre,
si ora, lovita, se sparse-n minute.

As fi vrut sa te pastrez in brate
asa cum tin trupul copilariei, intrecut,
cu mortile-i nerepetate.
Si sa te-mbratisez cu coastele-as fi vrut.

Sun!

Cata putere de a vedea si a invata lectiile vietii mi-ai dat! Cat de bine m-ai invatat sa sa trec peste si sa merg mai departe orice ar fi....cu fruntea sus! Iti multumesc pentru tot!
"Si oricat de dor de mi-ar fi de tot ce a fost si am avut...si oricat de mult mi-ai lipsii...si oricat de mult m-ar durea...nu te vreau inapoi...imi este mult...mult...mult mai bine fara tine! Asta am realizat azi! Nu te vreau! Esti un om mult prea josnic pentru mine! Ce ma bucura cel mai mult este ca am invatat atatea de la tine!" Si nu as fi stiut cum daca El nu m-ar fi invatat cum sa o fac! Cat de bine ma simt dupa seara asta! N-am mai zambit de mult cu sufletul asa cum am facut-o acum! Cat de bine e! Cata liniste interioara Si stiu...stiu ca ai rezervat ce e mai bine pentru mine chiar daca imi dai greutati de infruntat! Multumesc!

The Scientist!

Duminica 07 februarie 2010 (00:23)
Nu mai e nimic concret din tine aici... nici o jucarie...nici o inimioara...nici un bilet de tren sau scrisoare...
Sunt doar fantasme...
In pat e una in camasa bleu cu maneci 3 sf si blugi deschisi la culoare...esti tu, in vara, inainte sa pleci acasa....
e alta care ma roaga "fa-mi in par" si eu refuz, intorcandu-ma cu spatele la ea.... la geam e alta care fumeaza...pe scaun, in locul meu, e alta care imi "violeaza" calculatorul... Si multe altele, fara sa le mai pun la socoteala si pe cele din bucatarie... Pe birou e jocul acela colorat si masinuta de la oul kinder, de lustra sta atarnata inima aceea mare si plina de parfum, in noptiera sta plicul plin cu lucruri marunte dar valoroase...Le caut uneori cu privirea in speranta ca ele sa ma mai poarte inca odata spre acele clipe de fericire absoluta, insa acum nu le mai gasesc...ti le-am inapoiat atunci...atunci cand...atunci cand am pus punctul si am scris "The End".
Intr-o zi o sa dispareti toate! Sunt sigura de asta!
Stau in fata calculatorului scriind in acest Jurnal! Am ajuns sa imi doresc sa nu existe. Ar fi o dovada a faptului ca m-am vindecat de tine. Dar el exista, este real si ma ajuta enorm...de fiecare data cand as vrea sa iti spun ceva scriu in jurnal pentru ca stiu ca el ma intelege perfect...chiar daca nu imi raspunde ! Si-n casti imi suna Coldplay-The Scientist Live !
Sunt curioasa ce ai face daca ai vedea blogul meu? Probabil l-ai citii curioasa si apoi ai inchide fereastra, fara nici o apasare, regret sau dor... Ai lasa-o asa pentru ca tie oricum nu iti pasa...sau daca iti pasa ai spune "E mai bine asa pentru ea" si nu ai face nimic... Iar eu, dupa 7 luni de zile in care am fost langa tine, simt ca pentru tine nu valorez NIMIC!

Politik!

Sambata 06 februarie 2010
Am un nodul foarte mare la san si imi este frica de mor. As vrea sa fi aici langa mine dar stiu ca nu o sa fie asa pentru ca in ochii tai nu sunt decat o tradatoare infecta si o mincinoasa. Ma intreb daca m-ai mai privii asa daca ai stii ca defapt eu am vorbit cu ea doar sa o fac sa renunte la ideea razbunarii si sa nu iti faca rau... Dar nu o sa iti spuna nimeni asta pentru ca este mai bine asa...sa ma urasti si sa nu ma mai cauti niciodata pentru ca nu pot rezista in prezenta ta. Oricate bariere mi-as pune, tu reusesti mereu sa treci peste, ma dezarmezi complet.
Si ce rost are sa ma intorc? Oricum nu stiu cine esti. Incerc sa imi dau seama daca ti-am cunoscut sufletul cu adevarat sau o iluzie... Nu mai am incredere in tine si nu esti capabila sa ai grija de tot ce iti ofer. Nu faci alt ceva decat sa ma distrugi incetul cu incetul.
Recunosc...as vrea sa imi demonstrezi contrariul..
Ironia este ca absenta ta ma distruge si ea....cu fiecare zi care trece imi dau seama ca imi este si mai greu sa stau departe de tine. Totul nu are sens si este extrem de plictisitor fara tine. Cu toate astea, nu stiu ce imi da forta necesara de a merge mai departe.
Cred ca Dumnezeu!